Portul popular, obiceiuri, tradiţii şi meşteşuguri din Ţara Secaşelor

Costumul popular a constituit din toate timpurile piesa de rezistenţă a individualităţii unei zone, fiecare zonă etnografică având trăsături specifice reliefate mai cu seamă în piese ale portului popular. Ţara Secaşelor nu face excepţie nici în ceea ce priveşte costumul popular, nici în ceea ce priveşte obiceiurile sau tradiţiile.

Portul popular din Ţara Secaşelor a suferit de-a lungul timpului o serie de transformări. Cele 21 comune din microregiunea Tara Secaselor intră în patru zone etnofolclorice diferite, prin urmare, portul popular, datinile şi tradiţiile diferă de la zona la zona şi chiar de la o comuna la alta. Astfel, cele 21 comune aferente teritoriului Şării Secaşelor se grupează în 4 zone etnofolclorice şi anume :

Zona Secaşe-Târnave din care fac parte comunele: Mihalţ, Crăciunelul de Jos, Bucerdea Grânoasă, Cergău, Roşia de Secaş, Cenade, Valea Lungă, Berghin, Ohaba, Şpring, Doştat

Mărginime: Câlnic, Gârbova, Daia Română

Mureşul mijlociu: Ciugud- comuna care se inscrie atât în zona Ţării Secaşelor, graniţe fiind localităţile Hăpria şi Limba, cât şi în zona Mureşului mijlociu prin restul localităţilor, Sântimbru.

Zona de tranziţie între Târnave şi Mărginimea Sibiului reprezentată de comunele din judeţul Sibiu: Păuca, Apoldu de Jos, Şura Mică, Ludoş, Loamneş.

Portul popular din Ţara Secaşelor a suferit de-a lungul timpului o serie de transformări. Dar în esenţă el are următoarele particularităţi:

Portul bărbătesc

  1. cămaşa este din fuior sau pânză ţesută la război, fără fustă la vârstnici şi cu fustă la flăcăii tineri, cu mâneci largi şi guler îngust. Modele sunt motive geometrice şi sunt dispuse pe guler şi pe tivitura mânecilor.
  2. cioarecii sau nădragii sunt din pănură albă bătută în piuă, cu lărgime potrivită piciorului
  3. peste mijloc se încing chimire sau şerpare mai late pentru protecţie sau mai înguste care au doar rol decorativ, cu modele brodate sau ştanţate. Culorile folosite la brodat sunt brun, verde, roşu, galben iar motivele folosite sunt motive florale sau geometrice
  4. peste cămaşă se folosesc iarna cojocele sau pieptare din piele de oaie, cu blana pe dinăuntru, fără mâneci şi înfundate iar vara veste din postav. În partea din faţă au două buzunărele brodate
  5. iarna se poartă laibăre de postav gros, din lână de oaie, de regulă lungi până la genunchi şi purtate pe umeri. Culorile folosite sunt maro şi gri. Pe cap se poartă căciulă din blană de miel
  6. vara se poartă pălării negre iar la munca de pe câmp pălării de paie
  7. în picioare se purtau călţuni albi de lână şi opinci. În anii comunismului s-a trecut la ghete şi pantofi
port_popular_tara_secaselor_2
port_popular_tara_secaselor

Portul femeiesc

Este unul dintre cele mai elegante şi mai fine costume populare.

  1. cămaşa sau ia feminină este confecţionată din fuior sau pânză ţesută în casă. Are două variante: cămaşa care are şi poale sau ie şi fustă. În ambele cazuri materialul folosit este pânza albă pe care se brodează modele deosebite de la sat la sat uneori chiar de la om la om.. ia este încreţită la gât. La femei se încheie în stânga iar la fete şi copii pe mijloc. Mânecile au pumnaşi brodaţi cu modele geometrice sau din natură.
  2. motivele geometrice sau cele inspirate din natură se regăsesc în toate piesele costumului popular. Pe ie ele se regăsesc la gât, la umăr, de-a lungul mânecilor şi la încheietura mâinii. Pieptul cămăşii era neornamentat şi ascuns privirii de pieptar. Cromatica folosită avea o tentă vie şi diferă de la sat la sat: vişiniu, mov, verde, galben, auriu, negru, roşu, cărămiziu etc.
  3. în partea din faţă a costumului se poartă şurţa de lână ţesută în patru iţe cu vărgi alese. La spate se poartă cătrinţă..
  4. la brâu, femeia este incinsă cu un brâu ţesut, lat, din lână, ţesut în patru iţe, cu vărgi late sau înguste.
  5. pieptarul este înfundat, confecţionat din piele de oaie cu blana în interior, fără mâneci, ornamentat cu roşu, verde, maro şi negru. Vara se poartă veste din postav, croite pe corp, confecţionate din postav ţesut în casă.
  6. iarna în zile de sărbătoare se poartă cojocel din piele de oaie alb sau maro, cu blana în interior iar în zilele de muncă se poartă laibăr din postav gros, de regulă negru. În vechime se purtau călţuni de lână şi opinci, ayi se poartă ghete sau cizmuliţe de piele neagră.
  7. ceea ce impresionează în mod special la portul popular femeiesc este găteala capului, în special găteala capului miresei. În zilele de muncă se foloseşte cârpa de învălit, din pânză, de regulă în nunaţe de bej şi cu chenare de modele geometrice. Iarna peste cârpa de cap se pun broboade mari din lână sau bumbac, cu capetele petrecute în faţă. Vara, la munca câmpului se folosesc peste cârpa de cap pălăriile de pai. În zilele de sărbătoare se folosesc cârpe ţesute din in alb şi cu ornamentică viu colorată, cu borduri ce diferă de la sat la sat.

În general portul popular reflectă starea materială a familiei. În trăsăturile sale generale costumul popular românesc este acelaşi, deosebirile fiind reflectate doar de croi, cromatică şi decor, rezultând o mare varietate sesizabilă doar în detalii.

 

COSTUMUL POPULAR SĂSESC, îl întâlnim pe teritoriul Ţării Secaşelor în satele unde au trăit şi încă mai trăiesc colonii de saşi. Cămăşile femeiesti cu mâneci largi, sunt strânse în partea de jos cu o brăţară roşie neagră, cusută cu motive geometrice. Broderia albă era dispusă pe muchia cutelor, în faţă, sub guler. Deasupra rochiilor albe , fetele purtau şoţuri cu broderie florară, în doua trei rînduri de lujeri, între care îsi coseau adeseori numele anul când a fost confecţionat.Pe şorţuri de o parte şi de alta se prindeau năfrămi viu colorate, cu motive florare si ciucuri. Femeile purtau pieptarele înfundate cu cusături în motive florare, dominate de roşu, care contrastau cu o cravată, numită mosch, din panglici de catifea neagra sau alte culori închise, cu motive florare , aurii sau galbene, iar în faţă şorţuri albe cu mai putine broderii decât cele tineresti, si şorţuri negre brodate cu alb. Costumul somptuos şi bogat a păstrat în cromatică atăt piesele de îmbrăcăminte moştenite, cât şi acelea care au fost preluate din costumul orăşenesc adaptate la trebuinţele practice. Portul saşilor nu este uniform, din cauze economice, dar mai ales formarea unui gust local cu influenţe din partea naţionalităţilor conlocuitoare a contribuit la dezvoltarea lui diferită. Femeile au păstrat învăluirea, cu o broboadă în care se înfig ace ornamentale, fetele mai poartă cilindrul de catifea neagră cu panglici multicolore, la care mireasa adaugă şi cununa. Cămaşa de duminică cu broderie în cute în partea de la gât numită gereihsel cu mâneci bufate şi mâneci cu broderie colorată în jurul încheieturii mâinii numite pristen; şorţurile în trei părţi sunt ornate cu boderie neagră sau albă. Cămăşile bărbăteşti au avut broderii cu negru pe umeri şi la partea de jos a mânecilor în jurul gulerului dublu, sub care se purta o cravată cu motive florale viu colorate.  Peste cămaşă feciorii purtau veste, iar bărbaţii pieptare deschise. În faţă, cusute cu motive florale, dominate de roşu ca şi cele femeieşti. Bărbaţii îşi acoperă capul cu pălărie neagră de pâslă, iar iarna cu căciulă de blană. Cămaşa cade peste pantalonii strânşi şi este încinsă cu un cordon lat de piele; în loc de haină, pe lângă cojocul scurt sau lung se purta mantaua din postav alb fin, cu croieli diferite.

Costum_popular_sasesc
Costum_popular_sasesc_3
Costum_popular_sasesc_4
Costum_popular_sasesc_5

OBICEIURI ŞI TRADIŢII

În majoritate, datinile şi obiceiurile populare au la bază un ceremonial prilejuit de nuntă, naştere , strânsul recoltei, plecatul oilor la munte, diverse alte sărbători cum ar fi Crăciunul şi Anul Nou.

Din punct de vedere etnografic, obiceiurile şi datinile pot fi grupate în:

obiceiuri calendaristice, obiceiuri numite „de trecere”, privind ciclul vieţii de familie (nunta, naşterea, majoratul,etc.), obiceiuri legate de ciclul natural-social, specific muncii şi feluritelor ocupaţii ale oamenilor.

Din prima grupă, a obiceiurilor calendaristice cel mai bine reprezentată este şezătoarea pe care o găsim în aproape toate comunele (Sântimbru, Mihalţ, Căciunelu de Jos, Bucerdea Grânoasă, Cergău, Roşia de Secaş, Cenade, Valea Lungă, Ohaba, Şpring, Câlnic, Daia Română şi Ciugud) .

Tot din prima grupă  fac parte şi obiceiurile de iarnă: colindatul, butea, ţurca. Obiceiul colindatului se mai păstrează în toate comunele, în timp ce colindatul cu ţurca doar la Hăpria (Ciugud), Ghirbom şi Straja (Berghin). Butea se păstrează doar în satele de pe Secaş:  Roşia de Secaş, Şpring, Cunţa, Deal, Daia Română, Cut, Doştat, Draşov.

Cea de-a doua grupă, cea a obiceiurilor „de trecere” legate de evenimentele din viaţa omului este foarte bine reprezentată de ceremonialul de nuntă. Obiceiurile de nuntă se mai păstrează în aproape toate comunele dar în mod special la Mihalţ, Crăciunelu de Jos, Roşia de Secaş, Deal, Ciugud.

Obiceiurile şi datinile din ciclul muncii, cele legate de recoltat şi seceriş – Cununa grâului sau Vioara sunt bine reprezentate la Ohaba,  Şpring, Cergău, Ciugud.

Alte obiceiuri cu dată fixă sau mobilă practicate în localităţile vizate:

–  Obiceiuri agrare cu dată fixă: „ Borbolatiţa” la Limba, Straja, Dumitra, Hăpria, Şeuşa, Teleac şi Drâmbar, „Bolboroasa” la Henig

–  Obiceiuri de aflare a ursitului : « Vrăjitul » la Bucerdea Grânoasă

–  Obiceiuri de Sântoader : „Prinsul verilor şi văruţelor” la Roşia de Secaş, Şpring şi Cenade.

– Obiceiuri de Sânzîiene : « Boul înstruţat » sau « Ferecatul boului » la Cergău Mic şi la Lupu

– Obiceiuri de Paşti :„Mironosiţele” la Deal.

– Obiceiuri de lăsatul secului de Paşti: Cârnilegile şi Bătaia gâştii la Berghin,  Sâlitul la Mihalţ, Bucerdea Grânoasă

MESTEŞUGURI

Prelucrarea pieilor

Imediat după tăierea animalului pielea se sărează, după câteva zile se întinde pe un par şi se lasă la uscat. După uscare este dată la argăsit, aceasta fiind o operaţie complicată pe care o puteau face doar 2-3 oameni din sat şi de obicei tot ei confecţionau căciuli şi pieptare înfundate sau crăpate. Dintre meseriaşi în cojocărie erau foarte apreciaţi David Vasile şi Cristea loan.

Partea din faţă a pieptarului se coasă cu aţă de diferite culori obţinându-se diverse motive. Pe buzunare se scria numele stăpânului precum şi anul confecţionării. Pieptarele pentru duminică erau adevărate lucrări de artă.

Prelucrarea lânii şi a cânepii

Dacă azi asemenea îndeletniciri sunt foarte sporadice, în urmă cu câţiva zeci de ani ele constituiau o preocupare de seamă a sătenilor căci toate articolele textile necesare casei ieşeau din mâna acestora, erau un produs al gospodăriei proprii. în luna iunie are loc tunsul oilor. Lâna se spală, se usucă, şi apoi se duce la dărâcit unde se scarmă, se face caier, se toarce şi se face legături. Legăturile se vopsesc şi se folosesc la covoare şi la îmbrăcăminte, în trecut lâna era foarte mult folosită la confecţionarea pânurii/material pentru “cioareci” şi “clichine” – haine ţărăneşti.

O bună parte din lână era folosită pentru ţesutul covoarelor, feţelor de pernă, foilor de perete, feţelor de mese. Ţesutul covoarelor este o operaţie destul de complicată care cere îndemânare şi pricepere. Cât priveşte tehnica ţesutului covoarelor, aceasta poate fi cea a ţesăturii simple, sau “bătute”, ţesăturile alese în degete şi alese în drot.

Cânepa cere în prelucrarea ei mai mult timp şi mai multe lucrări. Când planta ajunge la maturitate se smulge, se leagă în “mănuşi”, se usucă, se topeşte în baltă. După ce se scoate din baltă se usucă, apoi se trece la prelucrarea ei. Se rup tulpinile cu ajutorul “rupătorii”, se scutură, se dă prin meliţă şi iarăşi se bate. Se trage în “hehilâ” pentru a se alege câlţii din fuior. Din fuior se torc firele pentru urzeală iar din câlţi pentru bâteală. Seară de seară, femeile în şezători torceau fuior şi câlţi. Pânza obţinută din cânepă, după spălare şi uscare, se face val şi este folosită pentru diferite lucruri.

Prelucrarea lemnului  este un alt mestesug întâlnit în microregiunea Ţara Secaşelor, în localitatea Crăciunelu de Jos, com. Crăciunelu de Jos, jud. Alba.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>